Iulian Arabagiu
Teoria chibritului: Deznodamant.Apel umanitar
Dragilor, m-am decis sa ies din hibernare pentru a ma alatura unei cauze cel putin nobile. Cititi afisul, va las si un link catre un blog wordpress, exista si o pagina facebook dedicata, intitulata AJUTOR PENTRU CATA. Daca puteti, daca doriti, acum este momentul sa incercam impreuna sa ii redam acestui tanar aripile ce in acest moment poate ca ii par a fi frante.
Multumesc.
este infinit mai simplu sa previi decat sa tratezi.
in ce hal am ajuns, noi rasa umana? desi ne ducem traiul intr-o societate hiperdezvoltata din mai toate punctele de vedere, desi tehnologia depaseste aproape in fiecare secunda limite care acum cativa ani pareau imposibil de atins, desi avem acces la medicamente si ingrijire medicala de inalt nivel (ma rog, cel putin majoritatea tarilor au partea de aceasta), suntem din ce in ce mai bolnavi.
riscul aparitiei bolilor de inima a crescut exponential. varsta la care este extrem de posibil sa suferi un infarct a scazut catre 30 de ani. stresul afecteaza sanatatea mentala a unui numar enorm de persoane. suprasolicitarea la munca, dieta necorespunzatoare, somnul putin, toti acesti factori cresc incidenta afectiunilor de tract digestiv, pulmonare, slabesc drastic sistemul imunitar, lasandu-ne complet vulnerabili. iar in acest punct, ni se da lovitura de gratie. cancerul. alaturi de obezitate, acesta este flagelul care macina incet dar sigur populatia planetei. ganditi-va bine. nu este asa ca aveti cel putin o cunostinta care a trebuit sa lupte cu moartea in aceasta forma la un moment dat? si nu este asa ca de cele mai multe ori, acea lupta a fost pierduta?
aceste randuri nu sunt un strigat de disperare. vor a fi poate pe undeva un fel de wake-up call. avem o singura viata, avem dreptul sa o traim asa cum consideram de cuviinta, insa trebuie sa fim constienti ca prin actiunile noastre, prin nepasarea noastra care poate duce la aparitia diverselor maladii, nu ne facem doar noua rau. afectam pe toti cei din jurul nostru, ranim pe toti cei pe care ii iubim pentru ca, in fond si la urma urmei, existenta umana este definita prin relatiile pe care le intretii cu semenii tai.
va las un video. nu obisnuiesc sa fac acest lucru prea des deoarece nu mi-am dorit niciodata sa am un blog de context ci unul de substanta. insa in acest caz, mesajul este pertinent.
multumesc Arice inChains si Cris Palmeș pentru postarea voastra pe Facebook, de unde am preluat si eu acest mesaj.
dezamagit
traiesc de ceva vreme intr-un soi de lume doar a mea. lume in care atunci cand ma trezesc nu simt in prima secunda amaraciune iar in a doua disperare. o lume in care imi doresc sa fiu mai bun, sa evoluez din toate punctele de vedere. o lume in care chiar am de ce sa fac asta! pe aici pe la mine oamenii sunt politicosi si manierati, orasul este parca putin mai curat si ceva mai lipsit de cersetori si caini vagabonzi, masinile nu polueaza chiar atat de mult iar pentru a te aventura in trafic nu iti trebuie cursuri de cascadorie.
in lumea mea oamenii care si-au lasat prin diverse banci ale unor diverse scoli/institute/universitati/facultati o buna parte din viata chiar nu regreta acest lucru, avand un loc de munca stabil si platit decent, unde sa isi poate valorifica bagajul de cunostinte pe care s-au chinuit ani buni sa il impacheteze. in lumea mea utopica, fantasmagorica si idioata nu te impiedica nimeni sa incepi sa lucrezi in vreo institutie, ba din contra, daca se constata ca este ceva de capul tu esti cel cautat. nu esti pus sa faci munci total paralele cu pregatirea ta si cu jobul pe care ti l-ai ales doar pentru ca esti tanar si fara de experienta si pentru ca cei mai de sus ca tine refuza sa moara. sau sa se pensioneze. whichever comes first. usually both at the same time. in acest univers este o placere sa iti intemeiezi o familie pentru ca nu te lovesti in secunda imediat urmatoare cererii in casatorie (si eventual acceptarii) de intrebarea implacabila „da’ eu cu ce o sa imi intretin familia si cu o sa imi imbrac copilul pe care mi-l doresc cu disperare?” pe la mine prin vis/cap/imaginatie nu umbla tocmai caini cu covrigi in coada, insa am parte de un sistem educational competent, in care am incredere, de la care astept sa imi slefuiasca urmasul, sa il ajute sa devina mai bun – ba nu, mult mai bun! – decat mine. de asemenea nu imi este teama sa calc pragul unei unitati spitalicesti si am toata stima si consideratia pentru cadrele medicale care lucreaza acolo si care sunt dedicata mie la milion ingrijirii pacientilor nu miliard in miliard jecmanirii acestora – si a rudelor lor – de bani, inainte ca saracii bolnavi sa dea inevitabil coltu’ sau sa plece de acolo cu afectiunea de cateva ori bune agravata.
nu imi doresc o germanie. sunt mult prea reci, niste umanoizi bine instruiti care fac sex pentru ca sunt perfect constienti ca au nevoie de asta, care se reproduc pentru ca stiu ca au nevoie de urmasi. nu am nevoie de o franta pentru ca exista deja destul snobism, prostie si jeg in tara mea. nu am nevoie de o america pentru ca romania are si asa destui analfabeti si retardati. nu am nevoie de o china pentru ca desi suntem scapati de comunism din 89, tara este condusa in acelasi stil dictatorial. nu imi doresc o spanie sau o italie pentru ca de abia am mai scapat de tiganii de pe meleagurile noastre. nu vrea o mare britanie pentru ca vreau sa vad soarele mai mult de o data pe luna.
atunci ce imi mai ramane? nu stiu. poate doar sa incerc sa ma trezesc si sa lupt pentru propriile deziderate. un om printre 20-21 de milioane (vedem la recensamant cati am mai ramas). sanse de reusita? tind vertiginos catre zero. nu cred ca sunt singur in gandirea mea. in DEZAMAGIRE. in lipsa aproape totala de speranta. ceea ce insa ma deprima cel mai mult si ma face sa ma intreb daca mai merita ceva, daca mai merita sa ma zbat, daca mai merita sa incerc sa ma dezvolt ca om in aceasta tara este faptul ca raportul raportul de forte dintre cel care se complac in vietile lor mizere si mediocre si restul, cei care incearca, se zbat, spera este total dezechilibrat, atarnand considerabil in favoarea primei categorii. mai mult, ceea ce ma descurajeaza pana aproape de paroxism este faptul ca daca incerci sa te revolti, sa iti ceri drepturile, sa ceri dreptate, ce este al tau sau ce ti se cuvine, te intampina fie un pumn in fata, fie un scuipat, fie o mutra acra de secretara/functionar public.
aceasta, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, aceasta este romania anului de gratie 2011, romania pe care ne incapatanam sa o numim „patrie” sau „casa”, cateodata cu fatarnicie, visand pe ascuns la ziua in care vom fi reusit sa muncim indeajuns/tepuim destul de multi oameni sau sa furam suficient pentru a ne cara o data pentru totdeauna din „the carpathian garden”.
SMILE!
Campania umanitară bianuală, Smile, se află la cea dea XIIa ediţie. Este vorba despre un program desfăşurat de Asociatia Studentilor din Facultatea de Limbi si Literaturi Străine (ASLS) cu scopul ajutorării copiilor de la orfelinatele si spitalele din Bucureşti, prin donaţii şi organizări de evenimente cu scop caritabil. Anul acesta ASLS si-a îndreptat atentia către Centrul de Coordonare, Consiliere, Evaluare şi Suport „Sfântul Spiridon”. Cu banii strânsi din donatii si din sponsorizări se vor achiziţiona obiecte necesare celor 90 de copii din cele 15 Case de Tip Familial aflate în subordinea Centrului.Campania pentru prevenirea Cancerului de col uterin – powered by ASLS Romania
Nu sta pe ganduri cand vine vorba de sanatatea ta!
Vino la Conferinta pentru prevenirea cancerului de col uterin si fa-ti testul Papanicolau!
ASLS România (Asociația Studenților din Facultatea de Limbi Straine) organizează cea de-a 5 a ediție a Campaniei de previre a Cancerului de Col Uterin, cu scopul de a trata neglijenta , si de a oferi studentelor posibilitatea de a face primul pas in prevenirea acestui tip de boala.
Ce ne motivează?
În România, cancerul de col uterin este a treia cauză de deces prin cancer la femei, după cancerul pulmonar și cel de sân.
Mai mult, deținem primul loc din Europa în ceea ce privește mortalitatea datorată cancerului de col uterin, de 6,3 ori mai mult decat media tarilor din Uniunea Europeană.Din cele aproximativ 500.000 de cazuri noi de cancer de col uterin diagnosticate în fiecare an, aproape 30% se înregistrează la femei cu vârste cuprinse între 15 și 44 de ani.
Având ca slogan ”Acțiunea tratează neglijența!”, conferința din aces an se va desfasura in data de 23 martie, orele 16:00, Aula Magna din Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti.
Participă !Fă primul pas în prevenire!
400 de teste gratuite Babeș-Papanicolau vor fi acordate prin tragere la sorți cu sprijinul sponsorilor noștrii , iar primele 200 de participante vor beneficia de insigna Perla Înțelepciunii, oferite de ECCA!
Invitati : jurnalista si vedeta B1TV, Sanda Nicola
- Dr. Anca Popa, medic primar obstetrica – ginecologie, Centrul Medical Medsana
- Dr. Oana Zaharia, medic specialist obstetrica – ginecologie, Centrul Medical Medsana
- Dr. Doris Ionescu, medic specialist medicina de laborator, Asistent Universitar, Centrul Medical Medsana
Campania este organizată în parteneriat cu European Cervical Cancer Association, Centrului Medical Medsana și Centrul de Cercetare și Diagnostic Precoce al Cancerului Genito-mamar.
Suntem sprijiniți în acțiunea noastră și de alte asociații studențești: ASUB (Asociația Stundenților din Universitatea București), ASAA- Asociașia Studenților la Administratțe și Afaceri, ASSPUB- Asociația Studenților la Științe Politice din Universitatea București, ASB- Asociația Studenților Biologi, ASCUB- Asociația Studenților Chimiști din Universitatea București, ASD- Asociația Studenților în Drept, ASGG- Asociația Studenților la Geologie și Geofizica, ASID- Asociația Studenților la Istorie Dacia, ASLUB- Asociația Studenților la Litere din Universitatea București, ASPSE- Asociația Studenților la Psihologie și Științele Educației , BSC-Bucharest Students Chapter, PHILOS- Asociația Studenților la Filosofie, ASMI- Asociația Studenților la Matematica și Informatică.
Parteneri media: Amelie.ro, Stud-life.ro, Onlinestudent.ro, lumebuna.ro, StartUB
Fii alături de noi și arată-ne că iți pasă de sănătatea ta!
goodies and treats:
chestie interesanta
stand astazi in trafic aud la stiri o chestie interesanta, probabil ca zilele trecute nu i-am dat prea mare atentie, fiind putin preocupat cu chestiuni ceva mai presante pentru viata mea decat elucubratiile unui scelerat. pe scurt, dom’ presedinte basescu a inceput sa se dezica de propriul partid, declarandu-se public scarbit de misculatiunile liberalilor si de faptul ca acestia incearca prin orice mijloace sa fenteze legea si bunul simt (a se vedea netrimiterea in judecata a unui mare stab liberal care a facut multe nasoale cu bani dositi bine la saltea). in ce context vine aceasta schimbare de optica a carmuitorului? pai e destul de simplu. sa incercam un exercitiu de imaginatie. sa zicem ca tara asta in care traim, romania, este un vapor. si sa mai zicem ca dom’ presedinte este capitanul acestui vapor. bun. acuma sa ne imaginam ca iesim cu vaporul in largul marii si deodata se iveste un submarin inamic. asta ridica frumos periscopu’, ne ia in colimator, armeaza torpila, trage, dupa care se scufunda la loc si isi continua drumul. vaporul, adica romanica, este lovit fix unde il doare mai tare, face bum si incepe sa se scufunde incet-incet. mai trebuie sa mentionam ca vaporul asta e incarcat la refuz cu oameni si nu sunt destule barci de salvare, nici macar amarate de veste. ei, pentru ca nu este vorba de un film american ca sa aiba happy-end, ci mai degraba de un 4-3-2, capitanul vaporului nu se inchide cu demnitate in cusca timonierului si asteapta grav sa il mature apa. nu frate. capitanul iese frumos pe punte, da din coate in stanga si dreapta, ajunge la o barca de salvare, se infige in ea si o lanseaza la apa, facandu-si scapat curul. intre timp, vaporul se scufunda de tot si ofiterul de serviciu salvat mai tarziu de o nava de patrulare nu isi mai aminteste nimic din timpul atacului decat ca pe periscopul submarinului era scris cu litere de o schioapa FMI. mai tarziu cercetarile istorice releva faptul ca respectiva nava de razboi era comandata de un anume jeffrey franks, care nu facea decat sa indeplineasca ordinele venite de la cei sus-pusi lui.
sper ca ati inteles alegoria. daca nu, iata cheia: situatia e neagra, romania se duce dracului economic vorbind, oamenii mor de foame si se sinucid pe capete, cei mai fericiti emigreaza fara sa se mai uite inapoi, iar tovarasul basescu, dandu-si seama cat de groasa e treaba, isi baga piticu’ si se spala pe maini de toti, incercand sa iasa basma curata in cel mai cinic mod posibil.
si ca sa nu credeti ca este doar fictiune ce am scris mai sus, va las asta, asta si asta.
so, noi cat mai stam p’aci?
random
metrou. aglomeratie. miros greu. zgomot. cuvinte nedslusite pe fondul binecunoscutului cantec sacadat al rotilor. loc liber. asezat. ochi pierduti in zarea limitata de geamul ce desparte microcosmosul garniturii de insalubritatea tunelului. miscare. lin. accelerare. viteza. lumini ce zboara dincolo de geam, dara lor formand o imensa linie de dialog. dialog? vorbeste neantul sau este doar halucinatie? concentrare. trebuie sa deslusesti ce ti se spune. viata ta depinde de asta. concentrare. te pierzi in licarirea ritmica de dincolo de geam. esti singur. nu ai griji. nu ai dorinte. nu ai sperante. nu ai viitor. esti prezent. trecut. esti suflet. esti esenta propriei fiinte. vibratie. decelerare. incerci sa te agati disperat de dara de lumina. ca un fular prost croit se desira. din ce in ce. pauze tot mai largi. incetineste. anxietate. va disparea curand. va disparea cu rand si inca nu esti pregatit! va disparea curand si inca nu ai reusit sa ii pui toate intrebarile!! va disparea curand si te va lasa dezolat in coltul tau de microcosmos albastru pe langa alte cateva zeci de carcase umblatoare chinuit de aceeasi si aceeasi si aceeasi si aceeasi si aceeasi… intrebare. oprire. a disparut. sau nu. s-a preschimbat. nimic nu dispare. asta este tot ce a reusit sa te invete. nimic nu dispare. totul se preschimba, metamorfoza dupa metamorfoza, ciclu repetat la infinit, de la infinit la infinit. zgomot brusc si puternic. graba. moment de calm. stii ce urmeaza. miscare. lin. accelerare. viteza. iar atunci, atunci vei fi pregatit. de data asta stii cum. de data asta vrei. de data asta poti. de data asta ai cum. de data asta nu vei mai da gres. de data asta vei afla. de data asta! DE DATA ASTA!!!
… oare la asta se gandea ea atunci cand s-a aruncat?
usor-usor, de-nceput de an
dimineata am dat cu ochii de chestia asta. si m-a deranjat si mi-a atins una dintre multele coarde (corzi? 
) sensibile pe care le posed.
niciodata nu mi-am ascuns convingerile si parerile, astfel ca nu ma deranjeaza sa o repet: sunt rasist. urasc tiganii pentru ca am ajuns sa fiu eu comparat cu unul. pentru ca “strainii” (sa le zic asa, generic) nu se mai obosesc sa faca diferenta intre o persoana onesta, educata, etc etc si un astfel de specimen despre care citesc zilnic in ziare articole scrise pe un ton nu tocmai laudativ, if you know what i mean. daca este sa privim retrospectiv, problema exista de multi ani, mult dinainte de a se deschide granitele, de a intra in UE, de a putea circula cat de cat liber (a se citi fara vize). peste tot in lume se stia clar ca cele mai multe nefacute le fac albanezii, romanii si ucrainienii. bulgarii mai lejereanu. treaba s-a imputit considerabil in momentul in care niste creiere luminate au hotarat cu mai este politicali coriect sa le zicem pe nume, asa cum sunt ei atestati in ANALELE (ma scuzati, refulare) istoriei si anume ȚIGANI (na ca am folosit si diacritice, sa inteleaga tot prostul). nu dom’le. nu-i frumos, etic, deontologic, corect etc. hai noi mai bine sa le zice rromi. ca asa da bine la europa, pare ca ii imbratisam, ii bagam frumos in sanul familiei. da frate, inteleg rationamentul, buba e ca daca ii bagi pe asta in sanul familiei, migreaza pana la organele sexuale externe si ti-o violeaza! theeeerrrreeefoooooorrrreee, intreaga lumea a luat in brate bomboana cu comunitatea rroma si cum strainu’ nu e frate cu codru’ ca romanu’, thus nici foarte prea dăștept, ce si-a zis? pana mea vericule – roman- rroma… cacat! tot aia e! si iete frumos si cu incetul, in caz ca se mai intreba cineva de unde pana unde romani=tigani (ma rog, rromi) all over the mother fucking world.
solutia? asa cum se zvonea, nu stiu daca a ramas la stadiul asta sau a murit din fasa, sa revina frumos tuciuriii la stadiul de ȚIGAAAAAAAAAANI (cu emfaza a la becali) iar noi astia restul, plebea, gloata, boborul, sa incercam sa ne delimitam prin conduita, rezultate pe oricare plan, discurs, etica si ce mai vreti voi de aceasta MINORITATE care ne sapa incet dar sigur la insasi fundamentul natiunii.
solutia 2: a se construi una bucata rezervatie naturala in genul celor care exista in america unde traiesc native americans, luat frumos in dube, tab-uri si trenuri aaaaaabsolut toti ȚIGANII din tara si dusi frumos acolo sa isi vada in liniste si pace de viata lor. si eu de a mea.
cat despre retaliation si standing up to these mother fuckers, problema este putin complicata si va explic de ce: in tarishoara asta mica si draguta (pacat ca e locuita) exista o categorie sociala numita generic COCALARI care adopta comportamentul si valorile minoritatii mai sus mentionata. astfel de specimene nu numai ca admira zburatoarele, le mai si copiaza in cel mai mic detaliu. my point? ii futi una in mecla ciorii si sar 20 de smardoiasi – romani, atentie! si ti-o furi grav. am o solutie si aici. portul de arma. frate, te-a agresat? bun! arde-l in auto-aparare! hai, nu vrei sa ai arma cu glont, ca esti crestin practicant si ti-e frica de biblie? ok! ia-ti un taser! nimic nu poate fi mai placut decat sa il vezi pe colorat cum se zvarcoleste chircit la picioarele tale, scaldat in propria urina.
concluzie: asa nu mai merge. eu am pistol. si nu l-am folosit.
inca.
acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare. orice asemanare cu persoane reale sau intamplari adevarate este pur intamplatoare. parerile exprimate aici nu pot fi atribuite in niciun fel autorului materialului sau altor persoane conexe. orice comentarii vor fi facute pe marginea acestui subiect trebuie si vor fi considerate pamflete ca atare si nu parerile per se ale persoanelor care le vor exprima.
Campania umanitara SMILE, editia a 11-a, Decembire 2010
Un zâmbet de copil venit să aline o lacrimă ce se scurge pe obraz impresionează mai mult decât o mie de cuvinte.
Ne este imposibil să rămânem indiferenţi in faţa unui astfel de chip.
Un copil suferind este imboldul de care voluntarii ASLS au avut nevoie pentru a realiza Campania umanitară bianuală SMILE. Aceasta este un program desfașurat de ASLS în scopul ajutorării copiilor de la câteva orfelinate din București, prin donații și vizita membrilor.
Începând cu câțiva ani în urmă, ASLS organizează anual câte o ediție de primavară a acestei campanii, precum și una de iarnă. Inițiativa a luat naștere din dorința de a aduce bucuria în sufletele nevinovate ale copiilor care se afla într-o situație mai mult decat nefericită.
Din culisele „SMILE”:
*Campania SMILE are la activ 10 ediții duse la bun sfârșit cu succes;
*Nu numai voluntarii ASLS vizitează respectivul centru, orice student poate sa ni se alăture;
*Hăinuțele și celelalte donații primite la “usa albastră” sunt inspectate înainte de a fi trimise copiilor;
*În pragul vizitei, sediul ASLS devine neîncăpător și ia înfățișarea unui depozit datorită numărul semnificativ de cadouri primite de la studenți, elevi de liceu, precum și din sponsorizările partenerilor noștri, ce au constat în haine, cărți, jucării și dulciuri;
*În ziua vizitei voluntarii compun pachețele cu cadouri , ce sunt aliniate pe holul facultății și atrag întotdeauna privirile curioase ale studenților;
*În incinta oricarui centru de plasament de cele mai multe ori avem permisiunea de a face fotografii însa este strict interzisă publicarea acestora;
*Copiii sunt în egală măsură încantați de prezența noastră și de cadouri și își exprimă mereu dorința de a ne revedea;
*În cadrul ediției de Crăciun – Decembrie 2009, membrii ASLS și-au încercat și demonstrat iscusința decorând globuri, lumânărele și coronițe care au fost ulterior vândute studenților și cadrelor din facultate;
* Mărțișoarele, felicitările și micile obiecte de manufactură au fost sursă de strângere de fonduri a ediției de Paște-2010, ca o completare monetară la toate donațiile ce au fost acumulate;
*La fiecare ediție, legăm prietenii frumoase cu partenerii noștri, cu personalul Centrelor vizitate cât și cu cei mici;
*In primavara anului 2010, ASLS a reușit să aducă bucuria în cadrul Centrului “Crinul Alb” din București prin punerea la dispoziție a unui mobilier pentru o camera special dedicată mediului de învațare și recuperare (canapele, mese de studiu, cărți, DVD-uri, dulapuri, televizor, aer condiționat etc).
De asemenea, a fost transmis și un reportaj despre această campanie la televiziunea națională.
Indiferent de strategia adoptată pentru fiecare ediție SMILE, cei implicați încearcă să atragă atât ajutorul studenților Facultătii de Limbi șim Literaturi Străine, cât și a colaboratorilor din exterior pentru a le reda copiilor bucuria de a zâmbi.
Ediția de iarnă a Campaniei SMILE își propune să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de tratare a copiilor aflați la Secția de Oncologie a Spitalului Grigore Alexandrescu.
În acest scop, ASLS organizează o strângere de fonduri sub forma unei petreceri caritabile la care sunt invitați toți cei ce vor să aducă un zâmbet pe chipul celor mici.
De asemenea, cu această ocazie vom invita și alte asociații studențești să ni se alature , ceea ce va aduce o șansă în plus la reușita acestui proiect, dar și o promovare intensă și vizibilă.
Toți banii strânși din vânzarea biletelor și a obiectelor vândute în cadrul licitației vor merge către Secția de Oncologie a Spitalului Grigore Alexandrescu.
Va las in continuare un link al unui eveniment creat pe Facebook. Daca doriti sa ne fiti aproape, va invitam pe 14 Decembrie la petrecerea caritabila mai sus mentionata. Evenimentul va avea loc in Elephant Pub& Live music (Str. Gabroveni nr. 16, Bucuresti).
Nu uita: TU esti cel ce poate schimba ceva.
SMILE! powered by ASLS Romania
