utopia. episodul 2.

incredibil. a trecut deja un ceas? chiar aproape trei. hm. trebuia ca pana acum sa fi terminat. hei, mestere! ce dureaza atat? nu ti-am cerut cine stie ce. ultima oara cand i-ai cauterizat sufletul a durat mult mai putin. ah, perfect. iata-te. ia un loc. vrei o tigara? dupa cat de tare tremuri am impresia ca ti-ar prinde tare bine. trebuie sa recunosc, sunt surprins. pana acum nu ai dat niciodata dovada de atat de multa tarie de caracter. ti-am interzis sa mai existi si totusi..totusi iata-ne din nou aici. de ce ai facut-o? adica..hm, nu ma intelege gresit. nu incerc sa fac conversatie ieftina insa comportamentul tau imi spune anumite lucruri si vreau sa vad daca ma insel sau nu. din mandrie? cum? obisnuinta? ah, draga mea, cat de tipic tie. niciodata nu ai fost in stare sa iti recunosti propriile slabiciuni si sa-ti infrunti demonii. mereu in cautare de alibiuri, de motive, de scuze si cauze. esti lasa. esti slaba si infricosata. ai apucat sa gusti din realitate si ti-ai dat seama imediat cat de amara este. iar acum nu cauti decat sa te tarasti in locsorul sigur si tainic in care erai atat de protejata. imi place. ai tupeu. si din cate vad, determinare. nu te-ai sfiit sa te arunci cu pieptul inainte in focul urii mele. ia sa vad. am impresia ca mesterii mei te-au peticit cat de cat. haaai, hai, nu fi sfioasa. da-ti camasa jos. nu imi vei arata nimic din ce nu am mai vazut de sute de ori. mda. urata rana. o sa iti lase o cicatrice permanenta dar pe undeva este mai bine asa. de fiecare data cand te vei privi in oglinda vei sti ca porti pe trup stigmatul meu. te posedez. vei afla asta cat de curand. mestere! ia-o de aici. are nevoie de odihna.

“cum se prezinta?”

“pana acum reactioneaza bine la stimuli. incercam sa ii scadem nivelul activitatii sinaptice, inca pare mult prea ridicat pentru a-l programa pentru urmatorul pas. ultima ora de furie i-a lasat cateva sechele, nimic de nerezolvat insa.”

“ii monitorizati visele? am observat niste tipare foarte interesante in ultimele sinteze.”

“da, indeaproape chiar. inainte sa sositi a avut un ultim episod, mult scazut in intensitate.”

“bun.tineti-ma la curent. vreau sa il pregatim pentru urmatorul nivel.timpul ne preseaza.”

adaugire.

dand urmare unui mai vechi gand, v-am prezentat deja primul episod al utopiei mele. urmeaza inca 29. cate unul pe saptamana. enjoy my twisted views of humanity.

utopia. episodul 1.

intinde-te pe canapea si asculta-ma cu atentie. astazi vom face schimb de roluri. tu vei deveni omega iar eu- alfa. nu are niciun sens sa te impotrivesti. ti-am demonstrat de atatea ori calitatile mele de iluminat in ale magiei luandu-ti durerea cu o soapta abia simtita. te-a durut? ah, nu imi spune asta. nu avea cum. mana imi tremura ingrozitor de fiecare data cand sunt nevoit sa o apropii de trupul tau de portelan alb, asa ca am renuntat de mult sa mai fac asemenea gesturi. telekinezie. totul este gand. si suflet. ah, rasul acesta sarcastic.. cat iti iubesc veninul pe care il arunci in disperare de cauza ca un sconcs speriat duhoarea-i salvatoare, doar doar iti vei afla scaparea intr-o fuga binemeritata pe campiile ratacirii bolnavicioase. nu. astazi nu. astazi esti in puterea mea si am de gand sa te determin sa imi implinesti intru totul doleantele. lacrimi? pentru ce, faptura? te temi, asta sa fie? te temi sa iti deschizi sarcofagul in care ti-ai ingropat sensibilitatea de milenii ca nu cumva sa o gasesti putreda? sau sa nu ii vezi stralucirea si sa te simti indemnata sa ii urmezi pasii? esti lasa. morbid ti-e felul si sordid gandul. cum? te dor chingile cu care te-am tintuit? ah, sarmana naluca, dar nu esti legata. in niciun fel. decat prin tine. singura nu te poti desprinde. singura simti arsura lacrimilor sfredelindu-ti portelanul, lasandu-ti vergeturi sangerii de-a latul trupului. te-am mintit. ca si pana acum numai ca mult mai intens. farsa puteam sa o continui la nesfarsit, chiar nu iti dai seama? chiar nu realizezi ca esti in puterea mea, naivo? totul, totul tau este plasmuirea gandirii mele. canapeaua pe care zaci acum in agonie, zidurile care crezi ca te inconjoara. eu. totul este un vis. un cosmar. o viata. pe care te condamn sa o traiesti. la nesfarsit si dincolo de eternitate. acum pleaca. timpul ti-a expirat. piei din calea mea. sa te mai vad nu voi.

“crezi ca a functionat?”

“nu stiu. trebuie urmarit indeaproape. efectele orei de furie sunt cel putin complexe.”

“mda. pacat ca nu avem acum mai mult timp. mi se pare ca deja aduc urmatorul pacient.”

“pregateste aparatul. sosesc in cateva clipe.”

buei ia alinierea!

bun. sa va zica tata cum sta treaba. mai aveti aproximativ patru zile sa va depuneti maretele candidaturi la Joy Art-ul din Brasov (adica pana in 28 septembrie). nu (mai) stiti ce-i ala? ia un click repejor pe http://www.en-joy.ro/index.php?item=546 si-am rezolvat problema. pe scurt va reamintesc ca este vorba despre un festival anual destinat “descoperirii de tinere talente”, axat pe trei categorii de concurs- muzica (vocal si instrumental), teatru si multimedia (clip publicitar, fotografie digitala prelucrata sau nu si film- scurt metraj, max 7 minute). avem si ceva premii prin zona da’ nu v-as sfatui sa va asteptati la chestii marete. cel mai important lucru cu care veti pleca este admiratie, consideratie, multa experienta si o groaza de noi orizonturi pentru o viitoare cariera. festivalul va avea loc in noiembrie, mai precis pe 16, 17 si 18 (incepe vineri se termina duminica). toate acestea fiind spuse, va doresc mult succes si imaginatie cat mai creativa si de abia astept sa ma delectez cu minunatele voastre realizari. see ya there

eclectica de seara

pentru post-ul acesta trebuie sa ii multumesc dianei. sau cel putin pentru suturile repetate de genu’ “nu mai comenta pe blogu’ meu, scrie pe al tau!!!”. saraca. in cele din urma am prins mesajul si m-am mutat cu tot cu ganduri la mine in hruba. pe care am gasit-o cam rece si neprietenoasa. ca o casa pe care o lasi mai mult de o zi cu patul nefacut, zatul de la cafea in ceasca zvarlita in chiuveta, gemurile inchise si cainele nescos “la plimbare”. urasc genul de publicitate care se face mai nou. urasc puerilismul ideilor si teribilismul celor care incearca sa iti infiga pe gat diverse si variate, considerandu-te din start incult, infantil si consumator de rahaturi pe bat. in dimineata asta in mod special urasc faptul ca nu m-am trezit langa cineva. sunt anumite momente bine definite si clar categorisite in care pur si simplu simt nevoia unei rasuflari calde (fie ea si halena) in ceafa, dimineata in momentul in care ma trezesc. call me clisheat, but there you go. asa stau treburile. bloguri. am pierdut ieri cateva ore bune citind diverse porcarii. deja nu ma mai enerveaza faptul ca mi se mananca timpul cu toate novalorile. devin incet-incet imun. constient ca mi-o fac cu mana mea. in fond nimeni nu ma forteaza sa intru. scoala. luni in drum catre facultate am observat ca a inceput- pe langa sezonul restantelor- scoala. si am zabovit pret de cateva minute uitandu-ma la o intreaga insiruire de piticoti, genul sweet’n loud’ n sleepy care se impleticeau catre scoala carand pe langa parinti ditamai ghiozdane. mi-am amintit de al meu. huge motha’ fucka’. rosu si cu ochi din aceia de pisica pe ei, de parca m-as fi aventurat dupa ore direct pe centura si-nu?- trebuia sa fiu semnalizat coresounzator. m-a incercat un sentiment de tristete. mi-am dorit- pentru a nu stiu cata oara- sa fiu iarasi copil, un copil de 7 ani, care se bazeaza pentru absolut orice pe parinti (si mai nou pe doamna invatatoare, sau domnul, dupa caz). insa in egala masura simteam ca ar fi fost musai sa imi pastrez intelectul de 21 de ani. ce combinatie ar fi iesit..o gagalice de 7 ani sa joace counter, sa citeasca multe si variate (dar numai ce trebuie nu), sa injure, sa se uite dupa femei pe strada si la filme porno acasa. oh, wait. tocmai am descris un puradel. leapsa pe blog. alta chestie dezgustatoare si diabolica pe care am descoperit-o. hai mai treaca-mearga daca dai un articol mai departe, hai SA ZICEM ca pe undeva e ok sa iti afisezi desktop-ul pe blog pentru ca asa fac toti, dar sa ajungi sa iti pui pe blog poze cu telefonul mobil din dotare..deja aici nu mai am calificatife. de fapt am dar nu vreau sa imi trec continutul drept “mature”, cu tot cu parental advisory. asa ca, dragi minori, daca ati citit pana aici si vreti sa continuati, chemati pe mamica sau taticu’ sa va tina de manuta. poate vor intelege si eu ceva. despre dragoste. o intreaga avalansa de post-uri sentimentale mi-a inundat existenta. si, evident nu m-am abtinut sa nu raspund. subiectul acesta devine un fel de flacara albastruie, iar eu ma transfor intr-o biata musca. fluture de noapte, whatever. nu ma pot abtine. poate pentru ca am avut ceva experiente (sa le zic numai ciudate) la viata mea si cand vad anumite lucruri spuse cu nonsalanta cu care le credeam si eu inainte de a da cu capul de pragul de sus, pe undeva ma simt dator macar sa arat cu degetul. caci oricum mai mult nu poti sa faci, pentru,hey, suntem oameni, avem ratiune, fiecare ORICUM stie mai bine ceea ce are de facut in legatura cu propria colivie sufleteasca. pasari. nu stiu de ce naiba mi-a rasait in minte subiectul acesta. in afara de orice analogie murdara. am obosit. ma duc sa caut niscai cafea printre zatul ramas de ieri. si poate in aburii diminetii, naluca pe care am visat-o aseara ma va intampina in pragul bucatariei, la fel de goala si de pura in gandire pe cat mi-o imaginez si doresc. stralucitor, orbitor, transparent si intangibil. asa sa ramai. tu suflet fugar. voi fi aici sa iti innumar clipele cand vei fi obosit de ratacire.

de neimplinit.

imi doresc, acum ca si ieri, sfasietor de adanc, printre nori si suspine sa ma refugiez in lumea nepasarii. imi doresc, acum ca si ieri, cu glas suav si bland sa imi sopteasca naluca amagirii, acoperindu-ma cu aripi grele: “esti liber sa fii ceea ce vrei sa fii”. actor.

Scena este goală,loja e pustie

Lumea nu te vede,

Tu persişti în agonie

Ce este oare un actor?

Este al fericirii aducător

Sau ca toţi alţii un simplu prin viaţă trecător?

Scena e goală,sala tresare

Un copil se apropie timid

Şi îţi aruncă la picioare o floare

Acel copil visează să ajungă actor

Dar…vai!…nu ştie că va deveni

Şi el

Acelaşi prin viaţă călător;

Va aduce zâmbete,tristeţe,lacrimi răzleţe

Şi va fi răsplătit…

Într-un sfârşit

Printr-o floare,aruncată cu deosebită tandreţe

Pe al său mormânt

Atunci când toţi vor fi uitat că a existat

Pe acest pământ

Un bătrân actor,veşnic cuceritor

Îşi va aminti

Că a fost şi el copil

Într-o zi…

lait motivul zile de azi. furtuna.

Nori,nori grei de furtună
Îi simt,îi gust
Încearcă să-mi aducă aminte de ce a fost
Dar nu voi să-i las să spună.

O poveste grea,de plumb
Cade în averse peste sufletul meu
Gândul nu vrea să treacă-al amintirilor dâmb
Rămân singur,ud,plângând…

Voinţă nu mai am în sânge
Iar liniştea ce mă-nconjoară în chingi mă strânge
Încep să urlu,să mă zbat,în van şi mut
Nu pot recupera nimic din ceea ce atât de uşor am pierdut…

Afară soarele-a ieşit şi străluceşte viu
Aici regretele-mi plâng sfâşietor de pustiu
Oare voi mai putea să te ştiu
Când vei sosi,din nou,la mine în zbor
Doar pentru o clipă,să mă dezmierzi şi să-mi şopteşti
Somn uşor…?

vis

Am avut un vis ciudat,Doamne,inca nadusesc…
De-abia adormisem cand…te-am vazut..!
Stateai trista si-mi zambeai
In spatele tau..o silueta incepea sa se distinga…of..
Nu eram eu
Era EL
Am vrut sa te strig,da nu aveam glas
Am vrut sa fug,dar nu am putut face un singur pas
Ma tintuiai cu ochi teribili,grei si amari,
Ma fortai sa vad cum din buzele lui te infruptai!
Ah,Doamne,am incercat sa gandesc,sa mi te sterg din gand
Dar mi-ai citit intentia si ai ascuns toate ideile de pe acest pamant…
Eram neputincios si te priveam cum razi
Te-ai ridicat si,incet,unduitor,te-ai apropiat de mine.
Te aveam in fata si nu puteam sa plang,lacrimile ti le dadusem de mult sa le bei
Ai intins mana si m-ai atins..o durere enorma intreg corpul mi-a curpins
Simteam ca mor,cum ma descompun si tu ma dezmierdai…
M-ai sarutat si ochii chirciti de durere i-am inchis
Ti-ai apropiat buzele de urechea mea si…m-am trezit din vis
Doamne,ce cosmar,cata durere…
Oare ce vroiai sa-mi spui?
Chiar..a mai ramas ceva de zis?

ca tot am amintit mai devreme de vise, naluciri si inchipuiri.

deranjant.

de multa vreme ma tot abtin sa nu zic urmatoarele dar deja mi-a ajuns. am observat (si sunt sigur ca nu sunt singurul) urmatoarea tendinta in cazul consumatorilor de internet din romania: lumea isi creeaza spatii virtuale, sub forma paginilor de myspace, hi5, 360 si a blogurilor urmarind nimic altceva decat dobandirea unei anumite forme (cancerigene dupa umila mea parere) de notorietate. in mintea/ comportamentul multor indivizi exista un adevarat quest pentru comentarii, view-uri, post-uri, accesari si asa mai departe, de parca ar fi un dumnezeu al internetului acolo sus in camera suprema a administratorului care urmareste toate aceste manifestari de pseudosimpatie, rasplatindu-le cu un domeniu mai bun si cu rata de refresh mai ridicata in rai (posibil acronim .hvn). pentru voi toti internautii care imi poluati universul cu post-urile si profilurile voastre lacrimogeno-tragi-comice, incercand sa imi smulgeti un five, comment sau mai stiu eu ce in afara acelor pretioase minute pe care le-as fi putut petrece intr-o maniera cu totul alta salvand planeta de la autodistrugere in vreun fel sau altul, pentru voi toti nu am decat un singur sfat: faceti o plimbare. iesiti putin pe strada (ah,soare,nuuuuu!!!) si vedeti atunci cate comment-uri puteti sa strangeti de la un simplu necunoscut, vedeti pe loc daca aveti parte macar de un singur view (fie si el nevinovat pe sub sprancene) sau daca se gaseste vreun temerar care sa va faca un visit pe domeniul personal din apartament dupa un chat frugal intr-un cyber cafe. si apoi puteti sa intrati pe BLOGUL meu, pe PAGINA DE 360, de HI5 si sa imi dati add pe MESS ca sa imi povestiti cat de interesant este sa TRAIESTI. sau puteti sa imi lasati un simplu comment. curaj. nu-i atat de greu sa dai din cand in cand SIGN OUT.

senzational! in direct si NU (inca) in reluare!

asta-i din ciclul “nimic nu-i sigur pe lumea asta in afara de taxe si moarte”.

http://news.yahoo.com/s/ap/20070912/ap_on_re_eu/shrinking_kilogram