suicidal squirrles

enjoy!

utopia. episodul 7.

tot ceea ce simt acum pare a fi o pura iluzie

o comedie de factura divina.

nu reusesc sa imi dau seama exact daca si cat va dura toata tarasenia insa sunt absolut decis sa ma las dus de val. de vant. de avalansa daca vreti. da.

avalansa!

asta-i termenul cel mai corect care imi poate defini starea de spirit. sunt asaltat de sentimente reprimate si aproape suprimate ce incep sa erupa prin toti porii. pubertatea e inca in floare.

dezgustator?

din contra, delicios.

mai viu ca niciodata, asa se pare ca mi-e dat sa ma simt.

nu vreau sa ma gandesc departe. nu vreau sa ma arunc in neant.

vreau doar sa simt. sa simt si sa traiesc cat pot eu de mult si de bine. pentru mine.

pentru ea.

pentru noi.

cat de ciudat suna cuvantul acesta. noi. capata o oarecare dimensiune mistica, supraumana, insa atat de tare se potriveste contextului incat il voi lasa acolo.

de obicei il stergeam. de obicei refuzam sa vad dincolo de eu.

dincolo de ea.

se pare ca oricine isi gaseste nasul.

iar eu acum traiesc in permanent eustres, intr-o utopie palpabila ce nu imi pasa cum se va desfasura atat timp cat o va face.

erase and rewind.

fast forward?

nope.

pas cu pas suna mult mai bine.

join me.

remember.

by Christina Rossetti

REMEMBER me when I am gone away,
Gone far away into the silent land;

When you can no more hold me by the hand,
Nor I half turn to go, yet turning stay.
Remember me when no more day by day
You tell me of our future that you plann’d:
Only remember me; you understand
It will be late to counsel then or pray.
Yet if you should forget me for a while
And afterwards remember, do not grieve:
For if the darkness and corruption leave
A vestige of the thoughts that once I had,
Better by far you should forget and smile
Than that you should remember and be sad.

te cam pun pe ganduri victorienii astia.