utopia. episodul 9.
…parca as intra intr-o casa parasita in care singurele prezente sunt cele ale fantomelor trecutului mizer. pot sa gust praful, praful de nefericire, pulberea damnata ce acum imparateste un salas ce candva gazduia o inima de smoala. simt vantul taios ce isi face loc prin fiecare crapatura a acestui cavou. il simt ca pe un pumnal, cum imi loveste trupul incercand sa gaseasca un locsor cat de mic prin care sa isi strecoare veninul inghetat in al meu suflet. sunt precaut. nu parasesc cadrul usii. stau invaluit in camasa de lumina a lumii exterioare, lume care m-a salvat din acest loc al pierzaniei. m-am intors aici in semn de biruinta. m-am intors sa privesc intunericul in fata-i respingatoare, sa ii scrutez ochii de smoala si sa ii rad in nasul de taciune aprins. am invins. TE-AM invins. tresar subit. simt in spatele meu o prezenta a carei caldura dulce imi cuprinde intreaga fiinta. ma las prins de mana si o purtat de o voce calda. “haide, e timpul.” in spatele meu cavoul isi fereaca pentru ultima oara portile. fie ca trupu-ti osandit sa se odihneasca pe vecie in caznele amintirii neputincioase. fie ca duhoarea inimii otravite sa ramaie inchisa pururea intre ai temnitei pereti. fie ca mintea-ti otravita sa arda mocnit in cazanul ratiunii. adio.
