utopia. episodul 10.

cauchemar de rocker.

“deschid ochii. ma izbeste imaginea unui domn supraponderal, cu dantura stricata si brunet. mult, mult prea brunet. ma gandesc – ce dracu’ avea babanu’ ala de aseara in el de m-a omorit frate?! da’ parca e prea de tot, pe lumea ailalta aia de te iau in primire ar trebui sa isi permita sa aiba macar un dentist capabil. ma frec la ochi cu strasnicie si imi ingheata sangele in vine. sub imaginea domnului brunet scria mare cu auriu GUTZA. innebunit sar din asternut si ma infig in oglinda din baie. nu. asta nu. orice numai asta nu, doamne de ce imi faci ASTA?!? nu ma recunosc. in fata ochilor am un barbos gelat cu trei dinti de aur, tricou d’n'g roz si un mare, MARE lant de aur la gat. fac doi pasi sa ies din cadrul ciobului blestemat care isi bate joc de mintea mea cand urmeaza al doilea soc. in loc de tapetul negru cu imprimeu ac/dc vad ca a mea camera are peretii tapetati cu bancnote de 1 leu si monede de 50 de bani pentru efectul sclipicios atat de necesar unei poze reusite de haifaiv. geluri. multe ,multe geluri peste tot. pute a parfum ieftin. 5 lei sticluta, de la gicu’ de la scara doi. cica e shanel numaru’ doi. parca totusi lasa pe piele un fin miros de mosc. din acela utilizat la vanatoarea de cerbi. – bai frate asa ceva nu se poate! las’ ca stiu cum ma trezesc, deschid compu’ si imi pun un dimmu de toata frumustea. aci insa am al treilea soc. pe desktop am un mare poster cu salam si anume florin iar in playlist nu reusesc sa gasesc altceva in afara de MANELE!!! imi vine sa urlu dar nu reusesc sa articulez decat – ooooooffff viataaaaaaaa meeeeaaaaaaaaa, ooooffff innniiiimmaaaaa meeeeaaaaaaaaa. ok now i’m REALLY freaked out. pun mana pe telefon sa imi sun un amic sa imi spuna ca nu am inebunit, ca sunt tot eu, ca nu am cazut in cine stie ce hau temporal care m-a transformat intr-un nenorocit de animal!!! formez numarul, suna vreo treizeci de secunde, nu raspunde. hai frate da-te dracu’!!! eu mor aci si tu nu raspunzi?!? nu trec nici doua secunde de la conceperea acestui ultim gand ca am parte de lovitura de gratie. amicul meu ma suna de zor, gata sa imi spuna ca totul este in regula pe cel mai turbat ritm de melodie-din-aia-arabeasca/turceasca-pe-care-toate-tarfele-dau-din-cur-dupa-ce-si-au-cumparat-fustite-din-alea-care-au-pe-ele-cacaturi-sclipicioase-care-zornaie. epuizat si complet deznadajduit imi pierd constienta. nu mai are niciun sens sa traiesc. sunt un rocker in corp de manelist, intr-un oras de manelisti in tara manelistilor. sunt blestemat. acesta este iadul. iadul meu.

ma trezesc decis sa ma duc sa imi cumpar un metru de franghie. imi dau parul incalcit din ochi si imi pun bocancii in picioare. iau pe mine geaca de piele, caut cateva monede prin casa si ies pe usa. gasesc la dugheana de la colt niste franghie de intins rufele. batea un vant calm, molcolm, care parca te invita sa te plimbi. iau calea parcului. aveam eu un colt in care mergeam cu tovarasii si ale noastre chitari. e si un copac solid acolo. cred ca e locul cel mai potrivit. in treacat ma privesc in geamul unui trabant. mai fac doi pasi si brusc ma opresc. innebunit, ma reped catre o vitrina de magazin. in fata ochilor eram eu. EU FRATE, EU!!! cacat, nu fusese decat un vis, un cosmar al dracului de real dupa o noapte in care nici nu mai tin minte ce si cat am bagat. duuuude.. dar parca totusi ceva nu e in regula. nu ma simt.. bine. am vazut ce inseamna sa fii.. asa! nu cred ca mi-as putea ierta vreodata daca as ajunge in halul ala. sincer. ceva mai calm o iau incet spre casa. aprind o tigare si incerc sa imi dau seama exact ce dracu’ fumez. pipai in buzunar funia proaspat cumparata. – pe tine te tin la indemana draga mea, ii soptesc duios in timp ce usa blocului se inchide violent in urma mea.”

bizonilor!

… pentru ca pot.

va urasc.

da, pe voi. pe voi toti cei care ii ridicati in slavi pe americani. pe toti cei care nu mai puteti de dragul unei “natiuni” care s-a tarat din razboi in razboi in toata scurta-i istorie. pe voi cei care sunteti in stare sa va renegati conditia de OM atunci cand vi se da pe la nas cu “visul american”. pe voi cei care sunteti atat de usor de cumparat cu vorbe goale si sloganuri fara noima care amintesc de doctrina maicii rusie. pe toti cei care au fost orbiti de stralucirea cea mare de peste ocean. pentru voi toti cei putini care cititi aceste randuri si in mod evident nu imi dati dreptate nu am sa va spun decat atat: MICHAEL MOORE. cautati, deschideti urechile, ochii si mintea si poate, POATE dupa aceea veti intelege.

Later edit.

eram both tired si pissed off aseara cand am scris randurile de sus incat am omis sa imi vars in totalitate naduful. frate, let’s get one thing straight: urasc americanii. pur si simplu ii urasc. parc am mai spus-o printru-un post anterior. ii consider lenesi, retardati, rai, cinici, increzuti si lista ar mai putea continua. parerea mea sincera este ca s-au dezvoltat too much too fast si le lipseste un sistem adevarat de valori cu care sa poata relationa si interactiona in felul in care marile si vechile civilizatii o fac. but hey, that’s just me talking;) revenind la scopul de baza. fratilor, va rog eu mult, explicati-mi si mie de ce ii ridicati in slavi pe turtuletzii astia de peste ocean! stati si plangeti cat e ziua de lunga dupa o faramita de america, ati face pe dracu’n doua sute ca sa ajungeti acolo.. ca sa ce? ca sa muriti de foame ca imigranti fara prea multe drepturi? ca sa nu aveti niciun drept la asistenta “sociala” sau la ingrijire medicala, de asemenea din postura de imigrant? (nu ca americanii get-beget ar duce-o mai bine din punctul acesta de vedere) sunt satul de cati tineri am in jurul meu, toti numai cu gand de duca, toti cu ochii lucind dupa munti de aur si gramezi de bancnote, toti renegandu-si originile, uitandu-si limba dupa cateva saptamani petrecute “dincolo”. aproape nimeni nu mai incearca sa faca ceva aici frate, la el acasa, unde l-a fatat maica-sa, sa incerce sa schimbe perceptia lumii intregi asupra natiei asteia a noastre de “tigani”, “hoti”, “manelisti” si “imputiti”. un amic de al meu se lega de toate aceste epitete gratulatoare, considerandu-le oarecum normale din moment ce suntem un popor latin iar restul lumii (vestice), dupa parerea sa (sustinuta de cateva exemple nu tocmai concludente, but hey that’s life for ya), nu prea ne vede cu ochi buni originea. personal am fost mereu de parere ca nimic nu iti poate sta in cale daca muncesti si esti onest. nu sunt lupul moralist, sau cel putin nu MAI sunt, am renuntat la aceasta calitate dupa ce m-am convins ca 90% (cu indulgenta) dintre cei ce ma inconjoara sunt mai mult decat reatardati iar vorbele mele ricoseaza din ei mai ceva ca mingea din perete, insa din cand in cand mai simt nevoia de a-mi latra indignarea la luna, macar fie si pentru a-mi reincarca putin bateriile in acest fel. acesta este un apel. pentru voi, toti, cei care inca mai funtionati cat de cat normal. take a moment and ponder about your life. reexaminati-va, reevaluati-va optiunile, aspiratiile, nevoile, dar pentru numele lui dumnezeu, incercati sa fiti sinceri cu voi insiva. intr-o lume in care ducem o viata impersonala in spatele tastaturii, sa incercam macar cu noi in sine sa fim sinceri. cat inca mai putem. in incheiere va las cu doua (pentru moment) sugestii de food for thought. doua documentare, unul al lui Al Gore intitulat “An Inconvenient Truth” si altul al lui Michael Moore intitulat “Sicko”. data viitoare cand deschide-ti dc++ ca sa luati niscai gutza, da-ti un search si filmelor mentionate mai sus. la sfarsitul lor veti constata ca nu ati pierdut degeaba doua ore din viata.