utopia. episodul 10.

cauchemar de rocker.

“deschid ochii. ma izbeste imaginea unui domn supraponderal, cu dantura stricata si brunet. mult, mult prea brunet. ma gandesc – ce dracu’ avea babanu’ ala de aseara in el de m-a omorit frate?! da’ parca e prea de tot, pe lumea ailalta aia de te iau in primire ar trebui sa isi permita sa aiba macar un dentist capabil. ma frec la ochi cu strasnicie si imi ingheata sangele in vine. sub imaginea domnului brunet scria mare cu auriu GUTZA. innebunit sar din asternut si ma infig in oglinda din baie. nu. asta nu. orice numai asta nu, doamne de ce imi faci ASTA?!? nu ma recunosc. in fata ochilor am un barbos gelat cu trei dinti de aur, tricou d’n'g roz si un mare, MARE lant de aur la gat. fac doi pasi sa ies din cadrul ciobului blestemat care isi bate joc de mintea mea cand urmeaza al doilea soc. in loc de tapetul negru cu imprimeu ac/dc vad ca a mea camera are peretii tapetati cu bancnote de 1 leu si monede de 50 de bani pentru efectul sclipicios atat de necesar unei poze reusite de haifaiv. geluri. multe ,multe geluri peste tot. pute a parfum ieftin. 5 lei sticluta, de la gicu’ de la scara doi. cica e shanel numaru’ doi. parca totusi lasa pe piele un fin miros de mosc. din acela utilizat la vanatoarea de cerbi. – bai frate asa ceva nu se poate! las’ ca stiu cum ma trezesc, deschid compu’ si imi pun un dimmu de toata frumustea. aci insa am al treilea soc. pe desktop am un mare poster cu salam si anume florin iar in playlist nu reusesc sa gasesc altceva in afara de MANELE!!! imi vine sa urlu dar nu reusesc sa articulez decat – ooooooffff viataaaaaaaa meeeeaaaaaaaaa, ooooffff innniiiimmaaaaa meeeeaaaaaaaaa. ok now i’m REALLY freaked out. pun mana pe telefon sa imi sun un amic sa imi spuna ca nu am inebunit, ca sunt tot eu, ca nu am cazut in cine stie ce hau temporal care m-a transformat intr-un nenorocit de animal!!! formez numarul, suna vreo treizeci de secunde, nu raspunde. hai frate da-te dracu’!!! eu mor aci si tu nu raspunzi?!? nu trec nici doua secunde de la conceperea acestui ultim gand ca am parte de lovitura de gratie. amicul meu ma suna de zor, gata sa imi spuna ca totul este in regula pe cel mai turbat ritm de melodie-din-aia-arabeasca/turceasca-pe-care-toate-tarfele-dau-din-cur-dupa-ce-si-au-cumparat-fustite-din-alea-care-au-pe-ele-cacaturi-sclipicioase-care-zornaie. epuizat si complet deznadajduit imi pierd constienta. nu mai are niciun sens sa traiesc. sunt un rocker in corp de manelist, intr-un oras de manelisti in tara manelistilor. sunt blestemat. acesta este iadul. iadul meu.

ma trezesc decis sa ma duc sa imi cumpar un metru de franghie. imi dau parul incalcit din ochi si imi pun bocancii in picioare. iau pe mine geaca de piele, caut cateva monede prin casa si ies pe usa. gasesc la dugheana de la colt niste franghie de intins rufele. batea un vant calm, molcolm, care parca te invita sa te plimbi. iau calea parcului. aveam eu un colt in care mergeam cu tovarasii si ale noastre chitari. e si un copac solid acolo. cred ca e locul cel mai potrivit. in treacat ma privesc in geamul unui trabant. mai fac doi pasi si brusc ma opresc. innebunit, ma reped catre o vitrina de magazin. in fata ochilor eram eu. EU FRATE, EU!!! cacat, nu fusese decat un vis, un cosmar al dracului de real dupa o noapte in care nici nu mai tin minte ce si cat am bagat. duuuude.. dar parca totusi ceva nu e in regula. nu ma simt.. bine. am vazut ce inseamna sa fii.. asa! nu cred ca mi-as putea ierta vreodata daca as ajunge in halul ala. sincer. ceva mai calm o iau incet spre casa. aprind o tigare si incerc sa imi dau seama exact ce dracu’ fumez. pipai in buzunar funia proaspat cumparata. – pe tine te tin la indemana draga mea, ii soptesc duios in timp ce usa blocului se inchide violent in urma mea.”