Iulian Arabagiu

Teoria chibritului: Deznodamant.

debitez.

mi-a dat o tampenie prin cap astazi, citind ultimul post al lu’ tanti curvette. cum ar fi sa poti plati la curve cu cardul? eu unul imi imaginez una bucata cititor de benzi magnetice doldora de gologani incorporat in lenjeria (mai mult sau mai putin) scumpa. dai cu plasticu’, bagi pinu’, ai acces la fericire. doar traim in secolu’ 21 spre 22, nu monsher?

a doua tampenie pe ziua de azi are legatura cu scumpa noastra romanie. m-am intors deunazi de la fratii polonezi, dupa ce in prealabil ma mai plimbasem niscai zile si pe la brotaceii de frantuzi. ma frate, franta ca franta, nu am de gand sa mai dau aici exemple de viata boema si (aproape) lipsita de griji intr-o societate civilizata, insa ce m-a frapat cel mai tare a fost vizita in varsovia. nu imi imaginam ca un oras aproape distrus in al doilea razboi mondial sa poata sa isi revina si sa se arate acum in anul de gratie 2008 infloritor, curat, civilizat si mai plin de viata ca niciodata. totul a fost reconstruit, oamenii sunt muncitori si o duc binisor. salariu mediu 1000 de euro, paritatea zlot/euro undeva pe la maxim 3,8 la 1; apa minerala la 2 litri din supermarket 3 zloti. asa ca sa va faceti o idee. nu e prea rau, zic. ma plimbam pe nistre strazi absolut luna (desi nu abunda in cosuri de gunoi ca alea noastre-evident degeaba) si imi injuram in gand originile. cand mama naibii o sa vedem frate si noi o farama de civilizatie p’aci? inclin sa zic NICIODATA pentru ca uitandu-ma la generatiile care au venit dupa a mea, mai ca imi vine sa imi iau campii, caci semne bune viitorul NU are. sau hai, sa nu fiu fatalist, nu PREA are. luati per ansamblu, suntem o tara de tarani parveniti, betivi si curvari, care punem pe scara valorii masina si aurul de la gat inaintea unui acoperis asupra capului. nu radeti, cati dintre cunoscutii vostri stau inghesuiti nuj cate persoane in doua camere sau mai rau, dar au la scara X5 sau naiba stie ce masina luata in leasing, in rate, sau in urma unui imprumut bancar? ca sa nu mai vorbesc aici la creditele sau ratele pentru telefoane de ultima generatie utilizate pt poze, jocuri, mess sau ascultat manele (vroiam sa scriu muzica, insa as fi generalizat prea mult, better stick to the god damn point), bijuterii sau alte rahaturi? nu avem de nicio culoare simtul banului, cat despre simtul ridicolului..pana mea mai bine ma abtin. nu am solutii. nu vad nicio iesire. doar o deportare in masa si pastrarea unui mic numar de “chosen ones” ca sa procreeze si sa repopuleze tara. ca-i pacat de ea, la cat de frumoasa e, sa mai si fie locuita de specimenele autohtone.

ma doare capul. cateodata gandesc prea mult si ineficient. oricum nu sunt decat o picatura in oceanul de prostie. pe curand.

27 octombrie , 2008 Scris de Iulian | de toate pentru toti | | 2 Comentarii