stand astazi in trafic aud la stiri o chestie interesanta, probabil ca zilele trecute nu i-am dat prea mare atentie, fiind putin preocupat cu chestiuni ceva mai presante pentru viata mea decat elucubratiile unui scelerat. pe scurt, dom’ presedinte basescu a inceput sa se dezica de propriul partid, declarandu-se public scarbit de misculatiunile liberalilor si de faptul ca acestia incearca prin orice mijloace sa fenteze legea si bunul simt (a se vedea netrimiterea in judecata a unui mare stab liberal care a facut multe nasoale cu bani dositi bine la saltea). in ce context vine aceasta schimbare de optica a carmuitorului? pai e destul de simplu. sa incercam un exercitiu de imaginatie. sa zicem ca tara asta in care traim, romania, este un vapor. si sa mai zicem ca dom’ presedinte este capitanul acestui vapor. bun. acuma sa ne imaginam ca iesim cu vaporul in largul marii si deodata se iveste un submarin inamic. asta ridica frumos periscopu’, ne ia in colimator, armeaza torpila, trage, dupa care se scufunda la loc si isi continua drumul. vaporul, adica romanica, este lovit fix unde il doare mai tare, face bum si incepe sa se scufunde incet-incet. mai trebuie sa mentionam ca vaporul asta e incarcat la refuz cu oameni si nu sunt destule barci de salvare, nici macar amarate de veste. ei, pentru ca nu este vorba de un film american ca sa aiba happy-end, ci mai degraba de un 4-3-2, capitanul vaporului nu se inchide cu demnitate in cusca timonierului si asteapta grav sa il mature apa. nu frate. capitanul iese frumos pe punte, da din coate in stanga si dreapta, ajunge la o barca de salvare, se infige in ea si o lanseaza la apa, facandu-si scapat curul. intre timp, vaporul se scufunda de tot si ofiterul de serviciu salvat mai tarziu de o nava de patrulare nu isi mai aminteste nimic din timpul atacului decat ca pe periscopul submarinului era scris cu litere de o schioapa FMI. mai tarziu cercetarile istorice releva faptul ca respectiva nava de razboi era comandata de un anume jeffrey franks, care nu facea decat sa indeplineasca ordinele venite de la cei sus-pusi lui.

sper ca ati inteles alegoria. daca nu, iata cheia: situatia e neagra, romania se duce dracului economic vorbind, oamenii mor de foame si se sinucid pe capete, cei mai fericiti emigreaza fara sa se mai uite inapoi, iar tovarasul basescu, dandu-si seama cat de groasa e treaba, isi baga piticu’ si se spala pe maini de toti, incercand sa iasa basma curata in cel mai cinic mod posibil.

si ca sa nu credeti ca este doar fictiune ce am scris mai sus, va las asta, asta si asta.

so, noi cat mai stam p’aci?