Iulian Arabagiu

Teoria chibritului: Deznodamant.

de neimplinit.

imi doresc, acum ca si ieri, sfasietor de adanc, printre nori si suspine sa ma refugiez in lumea nepasarii. imi doresc, acum ca si ieri, cu glas suav si bland sa imi sopteasca naluca amagirii, acoperindu-ma cu aripi grele: “esti liber sa fii ceea ce vrei sa fii”. actor.

Scena este goală,loja e pustie

Lumea nu te vede,

Tu persişti în agonie

Ce este oare un actor?

Este al fericirii aducător

Sau ca toţi alţii un simplu prin viaţă trecător?

Scena e goală,sala tresare

Un copil se apropie timid

Şi îţi aruncă la picioare o floare

Acel copil visează să ajungă actor

Dar…vai!…nu ştie că va deveni

Şi el

Acelaşi prin viaţă călător;

Va aduce zâmbete,tristeţe,lacrimi răzleţe

Şi va fi răsplătit…

Într-un sfârşit

Printr-o floare,aruncată cu deosebită tandreţe

Pe al său mormânt

Atunci când toţi vor fi uitat că a existat

Pe acest pământ

Un bătrân actor,veşnic cuceritor

Îşi va aminti

Că a fost şi el copil

Într-o zi…

19 septembrie , 2007 Scris de Iulian | am fost candva. | | Niciun comentariu până acum.

lait motivul zile de azi. furtuna.

Nori,nori grei de furtună
Îi simt,îi gust
Încearcă să-mi aducă aminte de ce a fost
Dar nu voi să-i las să spună.

O poveste grea,de plumb
Cade în averse peste sufletul meu
Gândul nu vrea să treacă-al amintirilor dâmb
Rămân singur,ud,plângând…

Voinţă nu mai am în sânge
Iar liniştea ce mă-nconjoară în chingi mă strânge
Încep să urlu,să mă zbat,în van şi mut
Nu pot recupera nimic din ceea ce atât de uşor am pierdut…

Afară soarele-a ieşit şi străluceşte viu
Aici regretele-mi plâng sfâşietor de pustiu
Oare voi mai putea să te ştiu
Când vei sosi,din nou,la mine în zbor
Doar pentru o clipă,să mă dezmierzi şi să-mi şopteşti
Somn uşor…?

19 septembrie , 2007 Scris de Iulian | am fost candva. | | Niciun comentariu până acum.

vis

Am avut un vis ciudat,Doamne,inca nadusesc…
De-abia adormisem cand…te-am vazut..!
Stateai trista si-mi zambeai
In spatele tau..o silueta incepea sa se distinga…of..
Nu eram eu
Era EL
Am vrut sa te strig,da nu aveam glas
Am vrut sa fug,dar nu am putut face un singur pas
Ma tintuiai cu ochi teribili,grei si amari,
Ma fortai sa vad cum din buzele lui te infruptai!
Ah,Doamne,am incercat sa gandesc,sa mi te sterg din gand
Dar mi-ai citit intentia si ai ascuns toate ideile de pe acest pamant…
Eram neputincios si te priveam cum razi
Te-ai ridicat si,incet,unduitor,te-ai apropiat de mine.
Te aveam in fata si nu puteam sa plang,lacrimile ti le dadusem de mult sa le bei
Ai intins mana si m-ai atins..o durere enorma intreg corpul mi-a curpins
Simteam ca mor,cum ma descompun si tu ma dezmierdai…
M-ai sarutat si ochii chirciti de durere i-am inchis
Ti-ai apropiat buzele de urechea mea si…m-am trezit din vis
Doamne,ce cosmar,cata durere…
Oare ce vroiai sa-mi spui?
Chiar..a mai ramas ceva de zis?

ca tot am amintit mai devreme de vise, naluciri si inchipuiri.

19 septembrie , 2007 Scris de Iulian | am fost candva. | | Niciun comentariu până acum.