Iulian Arabagiu
Teoria chibritului: Deznodamant.Arhiva pentru am fost candva.
[fără titlu]
învingător?
aplauze răzlețe.
cortina cade.
stai drept și încerci să îți dai seama de ce mereu ți-a fost teamă să nu gândești strâmb.
să fii oare atât de consumat de ura cu care te privesc umbrele ce te-nconjoară?
pavăză mereu încercat-ai să-ți faci, însă grea sarcină ți-ai asumat.
să le dresezi
sa le ții la respect
să le manipulezi
să le faci să tacă.
ai visat visul cel de pe urmă, cel în care tu ieșeai biruitor
însă palma destinului te-a trezit la realitate.
divide et impera, intotdeauna te-ai îndemnat.
voință? nu ți-a lipsit.
credință? avut-ai mereu.
putere? din puțin mult ai făcut, chibzuit.
rezultate? povara atârnă parcă mult prea greu.
privești însă spre geana de lumină ce te cheamă înspre orizont.
privești și te rogi, te rogi cum nu credeai vreodată că este posibil să o faci,
îți aduni toată bruma de puteri și te arunci în neant.
scena te cheamă.
este timpul tău
să ieși la rampă.
de neimplinit.
imi doresc, acum ca si ieri, sfasietor de adanc, printre nori si suspine sa ma refugiez in lumea nepasarii. imi doresc, acum ca si ieri, cu glas suav si bland sa imi sopteasca naluca amagirii, acoperindu-ma cu aripi grele: “esti liber sa fii ceea ce vrei sa fii”. actor.
Scena este goală,loja e pustie
Lumea nu te vede,
Tu persişti în agonie
Ce este oare un actor?
Este al fericirii aducător
Sau ca toţi alţii un simplu prin viaţă trecător?
Scena e goală,sala tresare
Un copil se apropie timid
Şi îţi aruncă la picioare o floare
Acel copil visează să ajungă actor
Dar…vai!…nu ştie că va deveni
Şi el
Acelaşi prin viaţă călător;
Va aduce zâmbete,tristeţe,lacrimi răzleţe
Şi va fi răsplătit…
Într-un sfârşit
Printr-o floare,aruncată cu deosebită tandreţe
Pe al său mormânt
Atunci când toţi vor fi uitat că a existat
Pe acest pământ
Un bătrân actor,veşnic cuceritor
Îşi va aminti
Că a fost şi el copil
Într-o zi…
lait motivul zile de azi. furtuna.
Nori,nori grei de furtună
Îi simt,îi gust
Încearcă să-mi aducă aminte de ce a fost
Dar nu voi să-i las să spună.
O poveste grea,de plumb
Cade în averse peste sufletul meu
Gândul nu vrea să treacă-al amintirilor dâmb
Rămân singur,ud,plângând…
Voinţă nu mai am în sânge
Iar liniştea ce mă-nconjoară în chingi mă strânge
Încep să urlu,să mă zbat,în van şi mut
Nu pot recupera nimic din ceea ce atât de uşor am pierdut…
Afară soarele-a ieşit şi străluceşte viu
Aici regretele-mi plâng sfâşietor de pustiu
Oare voi mai putea să te ştiu
Când vei sosi,din nou,la mine în zbor
Doar pentru o clipă,să mă dezmierzi şi să-mi şopteşti
Somn uşor…?
vis
Am avut un vis ciudat,Doamne,inca nadusesc…
De-abia adormisem cand…te-am vazut..!
Stateai trista si-mi zambeai
In spatele tau..o silueta incepea sa se distinga…of..
Nu eram eu
Era EL
Am vrut sa te strig,da nu aveam glas
Am vrut sa fug,dar nu am putut face un singur pas
Ma tintuiai cu ochi teribili,grei si amari,
Ma fortai sa vad cum din buzele lui te infruptai!
Ah,Doamne,am incercat sa gandesc,sa mi te sterg din gand
Dar mi-ai citit intentia si ai ascuns toate ideile de pe acest pamant…
Eram neputincios si te priveam cum razi
Te-ai ridicat si,incet,unduitor,te-ai apropiat de mine.
Te aveam in fata si nu puteam sa plang,lacrimile ti le dadusem de mult sa le bei
Ai intins mana si m-ai atins..o durere enorma intreg corpul mi-a curpins
Simteam ca mor,cum ma descompun si tu ma dezmierdai…
M-ai sarutat si ochii chirciti de durere i-am inchis
Ti-ai apropiat buzele de urechea mea si…m-am trezit din vis
Doamne,ce cosmar,cata durere…
Oare ce vroiai sa-mi spui?
Chiar..a mai ramas ceva de zis?
ca tot am amintit mai devreme de vise, naluciri si inchipuiri.
