violatorul. cantul intai.
ma numesc x. de fapt, imi poti spune oricum doresti. nu prea conteaza. am petrecut atat de mult timp intre acesti pereti incat identitatea mea pare ca s-a amestecat incet-incet cu ce a mai ramas din varul ce candva ii imbraca. stii, pe undeva imi pare un lucru bun. cateodata mi se pare ca in felul acesta tuciurimea sufletului mi-a fost acoperita cu un strat subtire de alb jegos. sau poate ca doar incerc sa imi fac de lucru gandindu-ma ca mai este vreo cale de scapare, daca nu in lumea asta materiala macar in cea de dincolo. de dincolo. chiar, crezi in dumnezeu? ma ierti ca nu folosesc majuscule insa eu si cu barbosul ne permitem sa fim la per tu. ma stie ca sunt o lichea iar eu stiu ca nu ii pasa. in fond si la urma urmei ce motif ar avea sa isi indrepte vreo entitate privirea atotputernica asupra unui microb ca mine? sunt doar un fir de praf cosmic ce pluteste in oceanul galaxiilor. iar asta imi da PUTERE. stii cat de bine ma simt stiind ca sunt atat de invizibil, atat de nesemnificativ, atat de inexistent incat pot face practic orice imi doresc? tocmai din acest motiv am inceput sa imi practic meseria. ma simt supraom. ma simt colosal. ma simt atotputernic. crezi ca inchizandu-ma in cusca asta au reusit sa rezolve ceva? crezi ca astfel se termina totul? te invit sa reconsideri. am avut grija sa transmit altora, multora mesajul, microbul pasiunii mele. vor fi si altii. oh da, altii, din ce in ce mai multi, armate intregi, haituind pe cele ca tine, traind doar pentru a va vedea ochii umezi ca de caprioara, respirand doar pentru a va simti parfumul fricii, veghind asupra voastra din intuneric, pandind, asteptand fiecare ocazie pentru a se infrupta din carnea voastra frageda.
m-am nascut intr-o familie de intelectuali. din nefericire. pot spune ca mi-as fi dorit ca vechea vorba care sustine sus si tare ca odrasla unor ganditori nu poate fi decat un retardat sase fi adeverit. poate ca asa viata mea ar fi luat o alta intorsatura. ah, nu, asta nu inseamna ca regret cine sunt. ce am facut. ce urmeaza sa fac. sunt perfect impacat cu mine insumi. drept vorbind, nici nu cred ca as fi putut alege un alt drum dupa ce pana la varsta de 18 ani mi-am privit mama potolindu-si poftele trupesti in bratele mereu altui gentleman in lungile perioade in care tata era ocupat cu cercetarea la institut. curios, nu am urit-o niciodata pentru ceea ce facea dupa ce mi-am dat seama exact ce erau acele vizite pe care le tot primea. pur si simplu am inceput sa o vad ca pe un obiect de studiu. fiecare gest, fiecare soapta, fiecare privire perfect calculata pentru a avea un impact devastator asupra celui care inca sovaia in fata ei, asezat pe un fotoliu de piele. fiind psihiatru, stia exact cum sa isi manipuleze victimele. mai tarziu am inceput sa o numesc in conversatiile cu apropiatii mei calugarita sau vaduva neagra. se folosea cu atata dibacie de partenerii sai si reusea intotdeauna sa se descotoroseasca de ei cu atat tact incat cateodata imi venea sa ies din ascunzatoare si pur si simplu sa incept sa o aplaud. daca ar exista un premiu nobel pentru adulter, scumpa mea mama l-ar merita cu varf si indesat.
alegandu-mi astfel cu atentie si deosebita inspiratie mentorul perfect, am incercat sa pun in aplicare cele cate observam. evident, mi-a fost de mare ajutor in aceasta privinta si faima de care ma bucuram in calitate de fiu al domnului si doamnei x, astfel ca am putut sa ma amestec cu oricine si oriunde mi-a poftit inima. incetul cu incetul mi-am rafinat tehnica si am ajuns sa stapanesc destul de bine arta conversatiei spumoase si dulcele grai al aluziei. eram beat de putere, eram stapanul lumii, eram invincibil. am avut zeci, sute de legaturi. mii. nici una mai lunga de o noapte. nu ma interesa niciodata sa le stiu numele, trecutul, dorintele sau aspiratiile. tot ce imi doream era sa le sorb pasiunea, sa ma hranesc cu trupul lor, sa imi inmoi, dupa chipul si asemanarea mamei, inima in sangele lor cald ca sa ma simt pururea tanar, zeu in olimpul propriei vieti.
numai ca nu imi era de ajuns.
ceea ce nu reusisem sa invat din lectiile mamei nimfomane era tocmai faptul ca dragostea carnala nu iti poate fi niciodata de ajuns. tarziu am aflat citindu scrisoarea de adio pe care tata i-o smulsese dintre degetele-i tepene cand a gasit-o in casa scarilor cu teasta sfarmata, ca ea de fapt iubea. o secunda, o ora, o zi. nu conta. iubea. nevoia ei de afectiune era cel putin la fel de acuta precum cea de placere fizica iar tatal meu nu a putut intelege niciodata asta. a preferat sa o stie acolo, acasa, langa mine, in timp ce el se ingropa in studiu. tind sa cred ca aceasta a fost marea greseala ce ne-a legat vietile, si mie si lui: el nu a putut sa o inteleaga in complexitatea ei de fiinta umana, eu nu am putut sa inteleg ca sub pielea curvei batea cu deosebita tarie o inima flamanda.
astfel ca am continuat. desfrau dupa desfrau, mereu discret, mereu timid in aparenta, mereu gentlemanul perfect. curand insa traumele unei copilarii si adolescente nu tocmai normale au inceput sa isi spuna cuvantul. am devenit din ce in ce mai constient de puterea pe care o aveam asupra lor, asupra voastra de fapt. cea mai dura si intransigenta femeie, gadilata cu maiestrie se abandoneaza total precum o vipera fascinata de glasul magic al fluierului imblanzitorului sau. deja nu imi ajungea. deja imi doream mai mult. imi doream sa am parte de implicare, sa imi gasesc un adversar pe masura, pe cineva care sa ma doboare cu un singur cuvant asa cum eram eu in stare sa fac.
prima data cand am lovit o femeie m-am simtit descatusat. parca gasisem comoara de la capatul curcubeului, cu tot cu spiridusul de rigoare. evident a urmat un scandal pe care am resuit sa il aplanez cu greu si recurgand la o considerabila suma de bani. insa cutia pandorei fusese deschisa. in acele clipe in care mana mea o sufoca iar pumnul se ridica amenintator deasupra genelor false, atunci am inteles ca pentru mine nu mai exista cale de intoarcere. in acele cateva clipe intreaga mea fiinta a suferit o mutatie, fiecare celula din corpul meu a inceput sa functioneze intr-un cu tot alt fel. in acele momente m-am nascut. de atunci nu mi-am mai recunoscut chipul in oglinda.
atunci am devenit violatorul.
