Iulian Arabagiu
Teoria chibritului: Deznodamant.Arhiva pentru violatorul
violatorul. cantul al patrulea.
nu se poate sa fii tu. te-am lasat in celula aia legat fedeles ca un porc inainte de taiere. cum mama dracu’ ai scapat?
nu e vorba de scapat aici. atunci cand ai destui bani si avocati care s-au facut frati de cruce cu dracu’ nu prea ai cum sa iesi in pierdere. mai stii despre ce vorbeam atunci, inainte sa iti sune telefonul si sa iesi grabita? ma rog nu stiu exact daca gandeam cu voce tare sau nu, insa te citeam. te citeam atat de bine. aveai manjita pe fata acea aroganta a femeiustii ajunsa intr-o pozitie calduta, din care -crede ea- poate avea un impact considerabil asupra vietii celorlalti. vedeam cum ti se scurg ochii dupa mine, ca unei catele in calduri. ti-am zis atunci -sau mi-am zis- ca faci o mare prostie sa crezi ca ma poti controla cu feminitatea ta. eu nu sunt ca ceilalti. eu nu regulez. eu pedepsesc.
pedepsesti pe dracu’ sa te ia. esti doar un dobitoc impotent care nu poate sa aiba o femeie altfel decat siluind-o! si mai stai aici in fata mea si imi tii prelegeri despre superioritatea ta indubitabila. nu stiu care dintre noi este mai penibil- eu sa cred ca pot scapa nevatamata sau tu, ferm convins fiind ca prin actiunile tale imi vei aduce iluminarea.
imi placi. chiar si in fata unui pericol iminent limba aia de vipera nu se domoleste. tot incerci sa musti, insa nu reusesti decat sa iti epuizezi fortele. stii care este secretul unei vanatori de succes? rabdarea. niciodata nu ucizi vanatul cu primul foc. il ranesti serios, dupa care il lasi sa zburde in nestire, sangerand abundent, pana ce va cadea singur la pamant, neputincios, cu pacla densa a mortii intinzandu-i-se molcolm peste privire. atunci- si nu mai devreme!- te apropii tacticos, ochesti si ii pui capat suferintei. pentru ca de abia in acele momente ai puterea sublima. ii poti prelungi agonia sau iti poti exercita dreptul divin de viata si de moarte asupra acelei fapturi. si asta iti da putere! nici nu stii cata…
esti bolnav.. un nebun bolnav. cei de teapa ta ar trebui stransi cu latul si indesati intr-un cuptor unde sa sfaraie la foc mocnit pana cand nu ar mai ramane din voi decat o cenusa puturoasa. stii ce? nici nu imi mai racesc gura de pomana cu tine. oricum este totul in van. hai, da-i drumul, fa ce ai de gand sa faci. hei, unde pleci? ce-ai patit, ti s-a facut frica sau ce?
grozav. iar pe intuneric. asta ce dracu’ crede ca face? chiar nu il inteleg. intai se bate cu pumnii in piept ca e mare si tare apoi pune coada intre picioare si dispare. o fi si asta parte din ritualul lui nenorocit. hm, ce naiba, parca miroase a fum…
violatorul. cantul al treilea.
auzeam miscare in jurul meu. cagula sau mai stiu eu ce aveam pe cap ma impiedica sa il privesc in ochi pe cel care ma tinea captiva. din cand in cand tusea – o tuse tabagica, magareasca. urmata de un scuipat. parca imi pare bine ca nu-l pot vedea. mi-e putin frig. sunt sigura ca m-a dezbracat – nenorocitul dracului. incerc sa imi pun gandurile in ordine. cum naiba s-a intamplat chestia asta? ma indreptam linistita catre casa, de abia trecusem de chisocul de la colt.. mda, atunci mi s-a taiat firul. probabil ca m-a urmarit inca din metrou. stie exact ce vrea, am impresia ca pentru el chiar nu e prima oara. incerc sa raman calma. daca ma zbat mai rau il enervez. sau ma rog, cel putin asa am vazut in filme. la naiba, cum mama dracului pot sa fiu atat de cinica in momentele astea chiar nu stiu. ia stai… mi se pare ca a iesit din camera. poate ca acum as putea incerca sa imi desfac legaturile sau macar sa imi dau panza jos de pe cap. trebuie sa incerc sa nu fac zgomot, s-ar putea sa fie inca prin preajma. poate ca a iesit la o tigara sau poate ca ii e foame. sau se caca. dracu’ sa il ia. cum de am intrat in rahatul asta? de ce tocmai eu? nici macar nu-s cine stie ce bunaciune ca sa zici ca i-am sarit in ochi. mda… psihopatii astia ar fute si o scandura cu gauri daca li s-ar pune pata asa ca mai bine nu imi mai bat capul. la dracu’, a strans bine sfoara asta. n-am nicio sansa. sunt la mila lui.
ah, ochii mei! nu se poate! tu?!?
te miri sa ma vezi, tarfa?
violatorul. cantul al doilea.
uita-te in oglinda si incearca sa iti amintesti cand a fost ultima oara cand tu ai fost cel ales. cand nu a trebuit sa depui niciun efort, totul a venit de la sine, totul a fost firesc, natural, uman. greu, nu? eram sigur ca nici macar nu iti mai amintesti cum miroase o femeie care ti se daruieste de bunavoie si nesilita de nimeni. sau mai degraba sa zic siluita?
dupa cum ti-am spus ieri, nu am avut niciodata nevoia sa ies la vanatoare. am fost mereu un soi de tinta umblatoare pentru femei. de ce am ales “meseria” asta atunci? relativ simplu. urasc slugarnicia. ma rog, asta si probabil un soi de dereglare comportamentala care mi s-a aciuiat in sistem prin copilarie. dar oricum toate astea nu-s decat baliverne, gogosi pentru prostii care chiar ar pune botul la asa ceva. stim amandoi foarte bine ca sunt manat de o dorinta animalica de a provocaa suferinta unei fiinte mai slabe decat mine. da, imi poti spune las, insa sincer nu ma intereseaza. nu m-au atins niciodata cliseele de genul “daca ai sange in tine ia-te de unul la fel de mare ca tine”. imi place sa le miros frica, imi place sa le simt pulsul batandu-le in tample gata gata sa le provoace un anevrism. imi place carnalitatea momentului, barbarismul atemporal care parca ma transpune in vecii veacului dintai cand barbatul era barbat adevarat iar femeia nu avea alt rol decat acela de a-i satisface nevoile. vremurile acelea animalice cand tot ce ne deosebea de jivine era ciomagul pe care il taram dupa noi.
vezi ca iti suna telefonul. daca te cauta redactorul poti sa ii spui ca facem progrese. sau mai bine zis ca eu fac progrese cu tine. sunt curios, ce speri sa obtii de pe urma micilor noastre discutii? chiar crezi ca poti deveni faimoasa? ca vei avea parte de recunoasterea barbatilor din jurul tau? ca nu te vei mai simti inferioara, stangace, un intrus in lumea lor in care stii prea bine ca numai ei, adica noi, pot avea succes deplin si nemasurat din simplul fapt ca isi poarta sexul la exterior, in vederea tuturor, nu miseleste, ascuns, asa cum faceti voi, femeile. sper sa nu uiti vreodata asta. esti o simpla femeie. vrei sa iti spun ce cred eu ca se va intampla? esti sigura ca poti face fata adevarului? de fapt il stii, insa sunt sigur ca incerci sa iti cenzurezi orice gand care te-ar putea purta in acea directie. te miros. iti simt gandul.
cum ar fi? cum ar fi sa fiu eu violata? poate ca… poate ca o sa il las. da. o sa il las. eu. eu voi fi cea care va controla totul. se va intampla cand voi dori eu, pentru ca eu sunt singura care imi pot conduce viata.
ce proasta esti.
violatorul. cantul intai.
ma numesc x. de fapt, imi poti spune oricum doresti. nu prea conteaza. am petrecut atat de mult timp intre acesti pereti incat identitatea mea pare ca s-a amestecat incet-incet cu ce a mai ramas din varul ce candva ii imbraca. stii, pe undeva imi pare un lucru bun. cateodata mi se pare ca in felul acesta tuciurimea sufletului mi-a fost acoperita cu un strat subtire de alb jegos. sau poate ca doar incerc sa imi fac de lucru gandindu-ma ca mai este vreo cale de scapare, daca nu in lumea asta materiala macar in cea de dincolo. de dincolo. chiar, crezi in dumnezeu? ma ierti ca nu folosesc majuscule insa eu si cu barbosul ne permitem sa fim la per tu. ma stie ca sunt o lichea iar eu stiu ca nu ii pasa. in fond si la urma urmei ce motif ar avea sa isi indrepte vreo entitate privirea atotputernica asupra unui microb ca mine? sunt doar un fir de praf cosmic ce pluteste in oceanul galaxiilor. iar asta imi da PUTERE. stii cat de bine ma simt stiind ca sunt atat de invizibil, atat de nesemnificativ, atat de inexistent incat pot face practic orice imi doresc? tocmai din acest motiv am inceput sa imi practic meseria. ma simt supraom. ma simt colosal. ma simt atotputernic. crezi ca inchizandu-ma in cusca asta au reusit sa rezolve ceva? crezi ca astfel se termina totul? te invit sa reconsideri. am avut grija sa transmit altora, multora mesajul, microbul pasiunii mele. vor fi si altii. oh da, altii, din ce in ce mai multi, armate intregi, haituind pe cele ca tine, traind doar pentru a va vedea ochii umezi ca de caprioara, respirand doar pentru a va simti parfumul fricii, veghind asupra voastra din intuneric, pandind, asteptand fiecare ocazie pentru a se infrupta din carnea voastra frageda.
m-am nascut intr-o familie de intelectuali. din nefericire. pot spune ca mi-as fi dorit ca vechea vorba care sustine sus si tare ca odrasla unor ganditori nu poate fi decat un retardat sase fi adeverit. poate ca asa viata mea ar fi luat o alta intorsatura. ah, nu, asta nu inseamna ca regret cine sunt. ce am facut. ce urmeaza sa fac. sunt perfect impacat cu mine insumi. drept vorbind, nici nu cred ca as fi putut alege un alt drum dupa ce pana la varsta de 18 ani mi-am privit mama potolindu-si poftele trupesti in bratele mereu altui gentleman in lungile perioade in care tata era ocupat cu cercetarea la institut. curios, nu am urit-o niciodata pentru ceea ce facea dupa ce mi-am dat seama exact ce erau acele vizite pe care le tot primea. pur si simplu am inceput sa o vad ca pe un obiect de studiu. fiecare gest, fiecare soapta, fiecare privire perfect calculata pentru a avea un impact devastator asupra celui care inca sovaia in fata ei, asezat pe un fotoliu de piele. fiind psihiatru, stia exact cum sa isi manipuleze victimele. mai tarziu am inceput sa o numesc in conversatiile cu apropiatii mei calugarita sau vaduva neagra. se folosea cu atata dibacie de partenerii sai si reusea intotdeauna sa se descotoroseasca de ei cu atat tact incat cateodata imi venea sa ies din ascunzatoare si pur si simplu sa incept sa o aplaud. daca ar exista un premiu nobel pentru adulter, scumpa mea mama l-ar merita cu varf si indesat.
alegandu-mi astfel cu atentie si deosebita inspiratie mentorul perfect, am incercat sa pun in aplicare cele cate observam. evident, mi-a fost de mare ajutor in aceasta privinta si faima de care ma bucuram in calitate de fiu al domnului si doamnei x, astfel ca am putut sa ma amestec cu oricine si oriunde mi-a poftit inima. incetul cu incetul mi-am rafinat tehnica si am ajuns sa stapanesc destul de bine arta conversatiei spumoase si dulcele grai al aluziei. eram beat de putere, eram stapanul lumii, eram invincibil. am avut zeci, sute de legaturi. mii. nici una mai lunga de o noapte. nu ma interesa niciodata sa le stiu numele, trecutul, dorintele sau aspiratiile. tot ce imi doream era sa le sorb pasiunea, sa ma hranesc cu trupul lor, sa imi inmoi, dupa chipul si asemanarea mamei, inima in sangele lor cald ca sa ma simt pururea tanar, zeu in olimpul propriei vieti.
numai ca nu imi era de ajuns.
ceea ce nu reusisem sa invat din lectiile mamei nimfomane era tocmai faptul ca dragostea carnala nu iti poate fi niciodata de ajuns. tarziu am aflat citindu scrisoarea de adio pe care tata i-o smulsese dintre degetele-i tepene cand a gasit-o in casa scarilor cu teasta sfarmata, ca ea de fapt iubea. o secunda, o ora, o zi. nu conta. iubea. nevoia ei de afectiune era cel putin la fel de acuta precum cea de placere fizica iar tatal meu nu a putut intelege niciodata asta. a preferat sa o stie acolo, acasa, langa mine, in timp ce el se ingropa in studiu. tind sa cred ca aceasta a fost marea greseala ce ne-a legat vietile, si mie si lui: el nu a putut sa o inteleaga in complexitatea ei de fiinta umana, eu nu am putut sa inteleg ca sub pielea curvei batea cu deosebita tarie o inima flamanda.
astfel ca am continuat. desfrau dupa desfrau, mereu discret, mereu timid in aparenta, mereu gentlemanul perfect. curand insa traumele unei copilarii si adolescente nu tocmai normale au inceput sa isi spuna cuvantul. am devenit din ce in ce mai constient de puterea pe care o aveam asupra lor, asupra voastra de fapt. cea mai dura si intransigenta femeie, gadilata cu maiestrie se abandoneaza total precum o vipera fascinata de glasul magic al fluierului imblanzitorului sau. deja nu imi ajungea. deja imi doream mai mult. imi doream sa am parte de implicare, sa imi gasesc un adversar pe masura, pe cineva care sa ma doboare cu un singur cuvant asa cum eram eu in stare sa fac.
prima data cand am lovit o femeie m-am simtit descatusat. parca gasisem comoara de la capatul curcubeului, cu tot cu spiridusul de rigoare. evident a urmat un scandal pe care am resuit sa il aplanez cu greu si recurgand la o considerabila suma de bani. insa cutia pandorei fusese deschisa. in acele clipe in care mana mea o sufoca iar pumnul se ridica amenintator deasupra genelor false, atunci am inteles ca pentru mine nu mai exista cale de intoarcere. in acele cateva clipe intreaga mea fiinta a suferit o mutatie, fiecare celula din corpul meu a inceput sa functioneze intr-un cu tot alt fel. in acele momente m-am nascut. de atunci nu mi-am mai recunoscut chipul in oglinda.
atunci am devenit violatorul.
